Un pic sugrumata de melancolie

Poezie de primavara pe care am citit-o prima data datorita sora-mii (careia tre sa ii multumesc ca nu am ajuns la un liceu industrial, cu parul blond la radacina si brunet la varfuri, cizme lacuite cu bot ascutit si cu floricica deflorata in clasa a 8-a). Nu am gasit cartea, in schimb mi-am amintit ca am scris-o intr-un fel de jurnal/ loc de dat interesanta pe care il am din clasa a 7-a(am chiulit de la 2 ore de franceza ca sa am timp sa il cumpar de la Casa Cartii- ce a urmat dupa chiulit...nu povestesc acum). Ce micuta si sarcastica eram inca de pe atunci. Poate un pic mai desteapta.
Iata poezia care imi aduce primavara in fiecare an:

Schita de primavara- Violeta Zamfirescu

Dati usile de perete sa intre soarele-n casa,
Sa navaleasca mireasma de tei si pamant.
N-auziti berzele? Pe hambare se lasa,
Pe asfaltul soselei dantuie puii de vant.

Se rasfata cantand gaini ciufulite-n tarana,
Pui tarzielnic bate in ou,
Prind botul viteilor, umed de lapte, in mana
Cand gusta lastarii crangului nou.

Ingan melodiile morii toropita de soare
Si ce campii schimbatoare vad, Doamne, sub cer,
Din palmele mele beau roua ostenite cocoare
Si-mi intra pe poarta livada langa pomul stingher.

Simpla. Dulcuta. Ca mine.;;) Pe pagina urmatoare din jurnalul asta al unei micute Oana scrie mare "The old age is an island surrounded by Death". Ce fetita scumpica si optimista eram.